Acasa
Info
Argument
Academica
JammerGroup
Art
Link
FAQ
Kumofost

 

Povesti si poze

[[ok. kumofost, kumnofost, ofost. aici baga fiecare povestea.]]

 

1.

"ziua in care nu se cumpara nimic" e pe sfarsite... dar a decurs intr-un mod pozitiv, fara incidente neplacute... ne-am intalnit la orele 16,00 la metrou grozavesti un grupulet de oameni, cam cat degetele de la 6 maini, am citit instructiunile de pe fluturasi, ne-am dat cu parerea, ne-am dat imbolduri, am mai asteptat ceva timp si la 16,30 am pornit spre carrefour orhideea... la intrare, impas... un singur carucior liber in garajul de carucioare... omul care raspundea de ele sau le pazea (el stie ce facea), a ridicat neputincios din umeri: "e f aglomerat. de la 10 dimineata e asa. nu avem ce face..." asa ca ne-am pus pe treaba, am prospectat toata parcarea, si in 10 minute fiecare dispunea de carucior propriu, inmatriculat cu inscriptia "gratis", decupata din diversele pliante ce impanzeau locul cu promotiie lor... si ne-am pornit in sir indian calatoria prin taramaul tuturor promisiunilor si posibilitatilor... plimbarea a durat jumatate de ora, si eu tot nu am reusit sa ajung la zona cu alimente (acum nu-mi explic de ce tineam neaparat sa ajung acolo)... ne-am jucat, am dansat, am glumit, ne-am inghesuit, am incurcat cat de mult am putut circulatia cumparaturilor si cumparatorilor, dupa care ne-am incolonat frumos la aceeasi casa, 20 de carucioare aproape goale, (au continut, daca imi amintesc bine si complet: caruciorul 1, 2, 3, fiecare cate o pantera neagra uriasa), caruciorul 4: o unghiera, caruciorul 5: gol, caruciorul 6: pampersi, 7: o vopsea de par, 8: o cutie cu produse cosmetice, 9: o rola de saci menajeri; 10: un fruct ciudat (sa fi fost o rodie?), 2 carucioare a cate o cisma de cauciuc fiecare, si restul habar n-am...) ... in urma micilor conversatii cu tanarul casier, am aflat surprinsi ca: 1. panterele nu erau gratis; 2. unghiera nu se vindea in rate; pampersii erau pt bebelusi si nu pt bunica; 3.produsele cosmetice erau prea scumpe... despre celelalte carucioare astept povestile stapanilor :-) )... cert e ca toate carucioarele au iesit de acolo goale, sub privirile din ce in ce mai furioase ale casierului ghinionist, si in rasetele celorlalti casieri de prin zona... se povesteste ca ar fi fost solicitata prezenta gardienilor, care s-ar fi distrat, dar asta eu una nu am vazut... :-) toata lumea a purces catre underworld, care a gazduit proiectia filmului "Surplus - terorized into being consumers" (50',). multumim underworld pentru gazduire. (elena)

2.

Ieri am fost la Carrefour si nu am cumparat nimic.
O prima actiune premeditata activista.

A fost destul de timida si fara un ecou imediat, adica m-as fi asteptat la o reactie
din partea administratiei Carrefour, dar se poate sa nu fi atins pe nimeni in mod vizibil decit pe casierul la care ne-am perindat toti... Si in plus, da, s-a simtit lipsa flayerelor....
Anyway, am fost putin mai mult decit o mina de oameni, asa ca am avut o prezenta neglijabila in comparatie cu fluxul de cumparatori de weekend.

In schimb, eu ma simt inspirat de genul asta de actiuni si nu pot sa vad decit urmari cu altfel de actiuni concrete ca asta, dar mai consistente.

Salutare la toti cei care au organizat si au participat. (Marius)

3. despre proiectia din Underworld

Si eu as vrea sa multumesc Underworld pentru ca au acceptat propunerea de a proiecta un film, mai ales ca au fost avertizati ca nu vom cumpara nimic, asadar atitudinea lor a fost una extrem de pozitiva. Iar noua ne-a mai scapat cite o bere oricum :)

Ma gindeam ca daca la iesirea din supermarket, chiar si dupa o doza buna de ris cum am avut parte, nu ar mai fi urmat nimic, lumea ar fi plecat acasa putin dezorientata. Asa a mai existat un loc unde am putut merge “dupa actiune” . Iar despre filmul proiectat, Surplus (regia Eric Gandini) toti au spus ca le-a placut. Ai si de ce, pentru ca filmul este unul destul de echilibrat, foarte bine montat, in plus are si o coloana sonora antrenanta. Iti sint prezentate diferite fatete ale consumerismului de tip american, dar si inserturi dintr-o lume aflata la extrema cealalta, la fel de hilara: Cuba si ale sale slogane gen “consuma solo lo necessario”. Iti ramine totusi sa te intrebi daca ar fi posibila o a treia cale si cum anume ar putea arata ea.

Partea proasta este ca nu a mers subtitrarea, desi in principiu filmul a fost in engleza. Totusi ramine important sa intelegi amanuntele. De aceea cei din Underworld au pastrat cd-ul cu filmul si au spus ca-l vor mai proiecta.

Atasez in continuare o prezentare gasita pe net, poate ii va ajuta pe cei care l-au vazut sa puna cap la cap anumite secvente unde traducerea ar fi fost utila :)

“a musical and audio-visual play, questioning the happiness generated by consumerism. An anti-ad film making use of advertising tehniques, directed by Erik Gandini.
(Sweden/Spanish/English language, with English subtitles)

A visually colorful, compilation-style documentary that offers a critical view of consumer society. The authors use footage collected over three years from eight countries to create a playful but serious look at globalization and its impact on the developing world. Police marching in formation against demonstrators during anti-globalization protests in Genoa in 2001, a passionate speech by Silvio Berlusconi, and arguments from opponents of the World Bank and IMF are synchronized to modern dance music. Next to these gripping images, the filmmakers give space to the ideas of radical anti-globalization guru John Zerzan and shots of Indian workers, who on average consume thirty times less than the average person in the United States. In a series of revealing juxtapositions, we see the empty shelves and rationing system in Cuba, we listen to the fanatic boss of Microsoft, Steven A. Ballmer, and we are asked the question if modern technology is really setting us free. The film uses the same techniques as television advertisements, such as the manipulative collage of sounds and pictures that focus on repeating certain motifs, to drive its message home. ( http://www.osa.ceu.hu/db/fa/910-0-2-1.htm)” (euglena verde)

4. povestea pungilor de gunoi

hello!
povestea mea e simpla!am avut o mare cutie de plastic (cred ca poate fi folosita ca si acvariu) si un pachet de pungi de plastic pt gunoi menajer!
mama ce mai descriere! oricum povestea este asta:
de cutie am scapat repede pt ca am spus ca e prea scumpa pt mine si avand in vedere aglomeratzia din supermarket m-am ratacit si nu am stiut de unde am luat-o! apoi cu pungile de gunoi: i-am spus ca nu mai am galeata pt ele! asta este toata povestea! nu e cine stie ce! lipsa de inspiratzie! :D (anark)

5. doua ps-uri

PS1: pt cine considera ca astfel de actiuni sint prea vremelnice, uite aici un articol cu date concrete despre cum "romanii au descoperit consumul iar hypermarketurile profitul".

http://www.averea.ro/display.php?data=2005-11-23&id=11876

PS2: Ce a spus casierul din orhideea la telefon cind si-a anuntat vreun sef (aproximativ) : "Veniti domne' ca avem o problema aici - un grup de pusti care vor sa cumpere pantere gratis si unghiera in rate. Avem o problema, vor sa cumpere si se razgindesc". :) (euglena verde)

6. tipul care era anti

Azi am dat o fuga pe la grozavesti sa vad ce e cu manifestarea asta (despre care am scris aici )... am fost relativ socat sa observ ca dupa o mediatizare destul de serioasa – da stiu spamul de pe forumuri, destule bloguri care au adoptat povestea asta si relativ sustinerea Radio Guerilla (sustinere neoficiala din cate am inteles eu) s`a strans doar un grupulet de 20 si ceva persoane. Oricum, cum zicea cineva de pe acolo – conteaza calitatea nu cantitatea… Ce pot sa zic dupa experienta asta? Ei bine a fost amuzant – oamenii de treaba – dornici de explicatii de ce au considerat ca trebuie sa se realizeze o astfel de actiune. Itinerariu a fost unul destul de simplu…

Ei bine asta am facut… o adunatura de oameni cu carucioare au intrat in Carrefour... Doar era o experienta GRATIS, nu?

Ne`am plimbat apoi… luand cele mai cretine chestii posibile pe care oricum nu aveam de gand sa le cumparam … am vorbit despre aceasta societate de consum … Multe idei bune … multe pareri … multe polemici … a fost excelent din punctul meu de vedere … Dar … evident exista un mare dar … nimeni nu ne`a remarcat. Cum puteam sa fim remarcati in adunatura asta de oi?

Asta mi se pare ca fost partea tragica din toata actiunea asta … nu a remarcat nimeni ce s`a incercat a demonstra … sau scopul acestui protest. Oarecum pot spune ca a fost un protest simbolic … Asa s`a ajuns la casa … cu carucioarele goale … sau incarcat de lucruri care au fost returnate la casa … De`a dreptu o frustrare pentru cei de la casa ... care au trebuit sa primeasca 18+ explicatii de ce nu cumpara produsele respective din carucior … Ah faza preferata a fost cand s`au acumulat vreo 4 pantere mari de plus la casa … sau cand a fost returnata cizma care era in carucior … da ati citit bine .. o cizma … Eh cam asta a fost cu " buy nothing day " din 26 noiembrie 2005 .. Celor care au luat parte la actiune nu pot sa le zic decat emoticon si emoticon. Pentru restul de poze … puteti sa ma apelati pe yahoo (nihasa_xy). (nihasa)

7.

elena m-a trimis sa scriu la coada, ca "lenea" si alea alea. asta e, scriu si io. mai pe larg, asa ca daca va plictisiti repede, nu va obositi.

grozavesti, ora 4, vreo treij de oameni cu banderole albe, altii fara. cativa vroiau sa stie "cine e aglomerarispontane". aglomerarispontane nu e nimeni in mod special. cum aveam vreo 200 de fluturasi, am inceput sa-i impartim oamenilor care ieseau din metrou si care pareau la inceput increzatori ca e vorba de inca o reclama la ceva, dar deveneau din ce in ce mai bulversati pe masura ce inaintau cu cititul.

pe la 4 juma am traversat sa intram in carfur. nu ne calca nici o masina.

doar ca nu prea erau carucioare de cumparaturi. nici o problema, am inceput sa alergam pe ici pe colo si sa culegem carucioarele lasate de unii altii, sa-i vanam pe-aia care tocmai ieseau cu ele, astfel ca in 10 min toti pazeam nu cate unu, ci doua-trei carucioare. pana cand ne-au luat la certat niste domnisoare batrane care nu intelegeau ca avem de carat multe chestii, d-aia ne trebuie atatea carucioare.

am facut trenuletul prin carfur vreo juma de ora, cum scria si in biletul primit. la un moment dat am gasit niste pantere negre imense si foarte agressivo-cute, asa ca mi-am luat una si mi-am pus-o in carucior, si i-am dat si lindei una si am inceput sa ne pupam panterele intre ele, pana a trecut intamplator un tip care avea in carucior o VACA supergrasa, de doua ori cat panterele noastre. si ne-a rugat sa ne pazim panterele sa nu-i manance vaca, foarte corect din partea lui.

ne-am mai plimbat, ne-am mai pierdut in marea aia de oameni, ne-am mai regasit, am mai creat fara sa vrem blocaje, am cantat la pianina, am mai plantat biletele prin tot felul de locuri, in carucioarele oamenilor si pe gantere/cosmetice/detergenti/dvd-uri etc., toata lumea ne mangaia panterele, vroiau sa stie cat costa, se uitau ciudat la noi cand le spuneam ca nu stim, noi doar le-am scos la plimbare.

un tip care era anti BND, desi ne insotea, vroia sa primeasca argumente. am incercat sa-i dam (eu si alti oameni pe care nu-i stiu). de la el avem pozele, apropo, si-i multumim pentru asta. de fapt, foarte tare din partea lui c-a venit, chiar anti fiind. oricum, mie mi s-a parut ca s-a distrat si el. asa, si zicea ca toata dimineata la radio guerrilla a fst anunt cu evenimentul de la 4 si cu "ziua in care nu cumperi nimic", motiv pentru care se mira ca totusi nu a venit prea multa lume. fuck that.

dup-aia ne-am intalnit la cosmetice cu totii. vlad tocmai incerca un ruj de buze care-i statea foarte bine. era bucuros ca a aflat o chestiune esentiala: treaba aia rotunda de vata cu care te demachiezi se numeste "discheta demachianta". motiv pentru care le-am intrebat pe domnisoarele de la cosmetice ce memorie are o astfel de discheta. si domnisoarele aveau un foarte bun simt al umorului, astfel ca au ras chiar la o gluma atat de proasta.

am facut o coada de treij de oameni care a cam blocat traficul intre cele doua emisfere ale carfurului. primii erau cei cu panterele. eu gasisem un rahat pe care scria gratuit si mi l-am pus pe pantera. l-am cedat pana la urma euglenei, fiindca ajunsese inaintea mea la casa. noi astia cu panterele eram convinsi ca toate-s gratuite, cum scrie pe prima pantera, lucru pe care "ni-l si confirmase cineva la raionul de pantere" (hmmm...). vanzatorilor (erau doi, unu mai vechi si un ucenic, cum am aflat mai apoi) nu prea le venea a crede povestea noastra, asa ca s-au pus pe verificat pantere. e foart funny sa vezi o ditamai pantera luata in brate si trecuta pe la cititorul de coduri de bare, dar si mai funny e sa afli ca nu sunt gratuite si sa vezi sapte oameni renuntand la pantere, care au ajuns sa formeze o gramada destul de inalta.

dupa noi a venit un tip cu o unghiera (sau o chestie de taiat bataturi la picioare), pe care vroia sa o cumpere in rate. afland ca acest lucru nu se poate, a renuntat la ea.

apoi unul cu o cizma in carucior. pretindea ca era singura si ca nu i-a gasit perechea, asa c-o vrea doar p-aia. baietii de la casa au trimis imediat pe cineva sa caute si cealalta cizma, dar cumparatorul a refuzat oferta. oricum, perechea se gasea intr-unul din carucioarele urmatoare, al carui posesor avea exact aceeasi poveste: nu i-a gasit perechea. cele doua cizme s-au intalnit fericite langa pantere.

o fata superdraguta cu dreduri avea un fruct. in tot carucioru doar un fruct, care pe deasupra mai arata si foarte ciudat - intre ananas si ceapa sau varza. oricum, foarte mic si negru si cu solzi. nu era in nici o punga, nu avea nici o eticheta, astfel ca nu putea fi cumparat. l-a luat si l-a pus pe banda aia de cauciuc care se misca. tipul de la casa batea ceva la tastatura, asa ca nu a observat initial fructul, in schimb a apasat butonul pentru activarea cauciucului. astfel ca fructul a inceput sa se miste gratios spre el, chestie care l-a cam speriat. s-a uitat la fruct, s-a uitat la tipa (care zambea inocent), apoi din nou la fruct. "ce-i asta?", zice el. "exact asta vroiam sa va intreb si eu", zice tipa [dialogul este aproximativ, probabil ca s-au spus alte cuvinte, dar cam asa arata conversatia]. "ce fel de fruct e asta? ca de unde l-am luat mai erau multe mari si roz si frumoase, doar asta era mic si negru". tipul de la casa facuse deja ochii mari, nu-i venea sa creada ca poarta un astfel de dialog. a ridicat fructul in aer si a inceput sa intrebe colegii din jur ce fel de fruct e ala. cum nimeni nu stia sa-i raspunda, s-a intors la tipa. "si ce vreti sa faceti cu el?". "nimic, vroiam sa stiu cum se cheama". "pai nu vreti sa-l cumparati? n-are nici punga nici eticheta, faceti misto de mine?" "cum as putea sa cumpar un fruct pe care nu stiu cum il cheama?", zice tipa si trece mai departe.

o alta gagica avea un pachet de pampersi. "sunt pentru copii sau pentru batrani?" "pentru copii." "a, credeam ca sunt pentru batrani. multumesc." si isi impinge caruciorul afara.

trebuie sa mentionez ca de fiecare data cand cineva trecea cu caruciorul gol, tipul de la casa (ailalti doi se dusesera in pauza de masa cand au vazut ca nu merge) se ridica sa se asigure ca nu mai exista si altceva in carucior, chestie care l-a cam facut sa se inroseasca si sa se infurie. dupa un scurt perdaf ca de ce nu cumparam, a izbucnit in ras cand si-a dat seama de ridicolul situatiei: o gramada de pantere, o cizma, niste pampersi, un fruct negru cu solzi si alti 20 de oameni asteptand la coada cu propriile povesti.

pana am iesit de-acolo ne-am stricat de ras, noi si tot personalul care mai era pe-acolo, inclusiv niste paznici care incepusera sa chibiteze in jurul casei cu pricina. a, si desigur, ceilalti cumparatori, care asteptau cuminti finalul povestii.

de-acolo am plecat direct in underworld, ca era destul de tarziu. superfilm, fuckedup-breakbeat-video-sound-mix, fara nici un fel de bias: a aratat sua, dar a aratat si cuba, si suedia. a aratat hypermarketuri, dar si rafturile goale si pasta de dinti unica "perla" (care nici macar nu mai avea nevoie de eticheta, toata lumea stia ca rahatul ala odios de tabla e "Perla"). Si CEO-ul dement de la Microsoft care canta si dansa "I love this company", dar si nu stiu ce scriitor activist care voia "a simple fulfilling life". a fost foarte ok, iar baietii din under niste draguti, mai ales ca le-am zis de la inceput ca nimeni n-o sa consume nimic. n-au avut nici o problema cu asta, ne-au dat proiectorul lor, sonorizarea lor, au inchis muzica pentru noi (desi mai erau si altii in club), ne-au pastrat sala principala si banci ca sa ne putem aseza. si toate astea dupa ce vorbisem cu doar o zi inainte cu ei, fara sa le promitem absolut nimic in fara de faptul ca la 7 juma am terminat filmul. ceea ce s-a intamplat. au vrut sa pastreze filmul si sa-l mai proiecteze, ne-au chemat chiar sa mai facem si alte proiectii.

cam asta. ne vedem la anu. sau mai devreme. oricum, treaba a fost pornita. (agspo)

8.

Imi este cam greu sa pun problema reactiilor de dupa, deorece nu stiu cui sa ma adresez. In rest, asa cum am mai spus, pe nettime si incepem, pentru mine actiunea este simbolica, adica traim in lumea asta prin, pentru si din cauza consumului. Daca refuzi sa consumi esti pe moarte.

Eu nu cred ca este prea devreme sa faci asa o actiune. Dar trebuie sa stii cui te adresezi si de ce. Normal ca o actiune care are ca afis un gest "nu da mai departe din mana in mana un dolar" nu se adreseaza "omului care e fericit ca gaseste banii pentru a se duce o data la doua luni la Carrefour sa faca cumparaturi". Din pacate, eu habar nu aveam unde este, ce se intampla la Carrefour, nu ma asteptam la imbulzeala de acolo, si actiunea noastra parea copilareasca alaturi de setea celor care se grabeau sa cumpere trecad unii peste altii. Pentru mine era absurd. Am avut experienta asta si cu o saptamana inainte, in Cora. Acum as propune un alt gen de aproiere de acesti "consumatori". Si as renunta la trendul "Buy Nothing Day".

Mai repede as lucra pe constientizare si aducere la cunostinta a unor termeni si modalitati de functionare ale sistemului. Plus optiunea "ce ar fi daca nu am consuma" si libertatea de gandire acordata persoanei care ar trebui sa cada pe ganduri vazand o actiune facuta de activisti locali.
Oricum, ceea ce cred eu este ca trebuie lucrat pe strategie de actiune. Si ca experienta o primesti actionand. Pe de alta parte, nu este suficient sa actionezi pe criterii de genul mai bine actionez decat sa stau sa ma gandesc. Strategie care sa mearga spre sensibilizare, constientizare, luare de atitudine, actionare a oamenilor in general. Atunci actiunea ar deveni civica si nu limita la un grup de persoane cu un anumit statut intelectual.

Poate atunci tanti x nu va mai cumpara fixativ de par, de exemplu, ca polueaza, si poluarea genereaza dezechilibre ale ecosistemului, care la randul lor provoaca inundatii, plus ca nu are nevoie de el ca nu o face mai frumoasa ci asta este o manipulare a publicitatii si ea stie ca nimeni nu o prosteste asa usor, plus ca mai economiseste niste bani ca sa poata merge unde vrea ea, sau sa iasa la o cafea cu prietena ei cea mai buna etc. (nita)

9.

Realizarea? Tot ceea ce la un moment dat se numeste lux, se va numi in scurt timp disponibil, iar apoi intr-o secunda necesar. Ce ii indeamna pe oameni sa-si doreasca sa achizitioneze continuu produse "absolut necesare"? Suntem probabil prea tristi ca sa ne mai gandim la sensurile vietii...... Intristara? Aleile parcurilor sunt mai goale decat culoarele din Carrefour. Mult mai goale... (simina)

10. excursie moool timisoara

...citit despre ziua in care nu cumperi nimic si se pare ca se potriveste -

acum cateva saptamani, cu un preten si mai tarziu cu doi preteni in excursie la mooool in timisoara. stat acasa, tuica si povesti si menthol lights si tuica si inca putin, mergem, nimic pe card si totusi pot sa iau tot ce vreau.

alergare o ora jumate in zeci de magazine pana la terminarea programului fara sa vezi nici un pret, incercand totul stiind ca nu vei cumpara nimic, scari rulante in toate sensurile, oameni de securitate ca nu ai voie sa faci poze: doar nu crezi ca voi lasa telefonul la tine la poarta??? si continui filmarea cu un aparat care nu poate sa filmeze. nu conteaza. curge ciocolata in forma de cascada si vanzatoarea e fara cuvinte cand pui mana in cioco si gusti sa vezi daca este reala. ca la carturesti cand nu iti mai scoti ochii din cartile de colorat sau colorate pentru copii.

muzica de cumparaturi si dans langa cascada cu palmieri si filmezi totul si toti isi intorc capul, nu, nu e rusine, vino si tu in clip, stai. poze la niagara pentru parinti.

la cduri evident nu au cum sa aiba ceea ce ceri si esti mai mult decat nemultumit si muzica este deja oricum ok si tu o incerci si nu, nu, parca nu vreau sa cumpar nici asta.

un loc in care cred ca nu intra nimeni, nu mai stiu ce vindeau, ceva, fata sta de vorba cu noi si vezi ca nu conteaza ca nu cumperi si iti povesteste doar ca sa iti povesteasca. e ok asa si stii ca daca iti aduci aminte de loc te vei intoarce.

gata la alimentara universoool ca iti este totusi foame si primesc card de client fidel pe care il pierd pe loc. o sa mai fie.

cam asa e la mall cand nu cumperi. (jimi)

 

 

16h, metrou Grozavesti

 

 

biletul primit de toti cei care au venit

 

 

goana dupa carucioare

 

 

 

 

totul gratis la numai 99,900

 

 

o zi obisnuita, anunturi prin statie, blocaje, happy happy

 

 

 

 

 

 

privind bestia in ochi

 

 

 

 

nu a gasit decat o cizma

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ne pare rau, produsul nu se afla in gestiune